Cuvântul „măr” din chineza modernă provine din sanscrită, care este un fel de fruct menționat în vechile scripturi budiste indiene, numit mai întâi „pinpo”, iar mai târziu împrumutat de chinezi și are „pingbo”, „măr (măr) po” si alte scrieri. În cartea agricolă „Qunfang Spectrum and Fruit Spectrum” în timpul perioadei Wanli a dinastiei Ming, există o intrare pentru „măr”, spunând: „Mere, din pământul nordic, Yan Zhao este deosebit de bun”. Urmat de corpul Linqi. Corpul copacului este drept, frunzele sunt verzi, ca o pădure și mari, iar fructul este ca o para și neted. Verde crud, gătit este jumătate roșu și jumătate alb, sau tot roșu, joc neted și drăguț, miros câțiva pași. Aroma de pin dulce, nefierte mănâncă ca vata, supracoaptă și nisipoasă pentru a mânca, doar opt sau nouă gătite este cel mai bun." Mulți experți în istoria agriculturii chineze și a pomilor fructiferi cred că aceasta este cea mai timpurie utilizare a cuvântului " măr" în chineză.
Plantele de mere native din China erau cunoscute și ca „citrice” sau „Ringo” în antichitate. Li Shizhen a spus: „Citrice și Lin Yong, un tip și două tipuri, copacii sunt într-adevăr ca Lin Yong și mari. Există trei culori alb, roșu și cyan, cel alb este simplu, cel roșu este danqi și cea verde este mandarina verde” și „Linqiao, adică micul și rotund al citricelor, tipurile sale includ Ringo auriu, Linqiao roșu, Linqiao de apă, Linqiao miere și Linqiao negru, toate fiind numite pentru culoarea lor și gust. ". Și în „Food Materia Medica”, se mai spune că „există trei tipuri de Lin Yong, bătrânul mare este Lin, cel rotund este Lin, iar cel mic este astringent”. „Influențat de cultura chineză, cuvântul japonez pentru „ringo” este un măr. În Taiwan, unii vorbitori de Taiwan folosesc și cuvântul japonez „rin-go”.
